APETÉNȚĂ s. f. (Livr.) Tendință a cuiva către ceea ce îi poate satisface nevoile, înclinațiile etc. naturale. – Din fr. appétence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APETÉNȚĂ s.f. (Franțuzism) Poftă, plăcere pentru ceva. [< fr. appétence, cf. lat. appetentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APETÉNȚĂ s. f. înclinație către ceva; dorință, poftă. (< fr. appétence, lat. appetentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
apeténță s. f., g.-d. art. apeténței; pl. apeténțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
apeténță f., pl. e (lat. appetentia, V. competență). Dorință instinctivă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
APETÉNȚĂ ~e f. Înclinație naturală spre ceea ce poate satisface. [G.-D. apetenței] /<fr. appétence, lat. appetentia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink