APÍCOL, -Ă, apicoli, -e, adj. Provenit din albinărit, de albinărit; care aprține apiculturii, privitor la apicultură. – Din fr. apicole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APÍCOL, -Ă adj. Provenit din albinărit, referitor la albinărit. [< fr. apicole, cf. lat. apis – albină, colere – a îngriji].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APÍCOL, -Ă adj. referitor la albinărit. ◊ de (la) albine. (< fr. apicole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APÍCOL, -Ă, apicoli, -e, adj. Provenit din albinărit, de albinărit. – Fr. apicole.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
apícol adj. m., pl. apícoli; f. sg. apícolă, pl. apícole
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
APÍCOL ~ă (~i, ~e) Care ține de apicultură; propriu apiculturii. /<fr. apicole
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink