Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
APOCALÍPS s. n. Parte din Noul Testament în care este înfățișat în chip alegoric sfârșitul lumii; sfârșitul lumii în religia creștină. [Var.: apocalípsă s. f.] – Din fr. apocalypse, lat. apocalypsis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APOCALÍPS n. Una dintre cărțile Noului Testament, conținând prorociri despre sfârșitul lumii și judecata de apoi. /<gr., lat. apocalypsis, fr. apocalypse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
APOCALÍPS s. n. viziune mistică înspăimântătoare a sfârșitului lumii în religia creștină. ◊ scriere care înfățișează alegoric sfârșitul lumii. (< fr. apocalypse, gr. apokalypsis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APOCALÍPS s. n. Scriere cu caracter profetic care face parte din Noul Testament și în care este înfățișat în chip alegoric sfârșitul lumii; viziune fantastică a sfârșitului lumii, în concepția religiei creștine. ◊ Loc. adj. De apocalips = apocaliptic. [Var.: apocalípsă s. f.] – Fr. apocalypse (lat. lit. apocalypsis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
apocalíps / apocalípsă (sfârșitul lumii) s. n. / s. f.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
apocalíps (-se), s. n. – Parte din Noul Testament în care este înfățișat în chip alegoric sfîrșitul lumii. – Var. apocalipsă, apocalipsis (înv.) Ngr. ἀποϰάλυφις și modern din fr. apocalypse.Der. (din fr.) apocaliptic, adj.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
apocalíps (viziune fantastică a sfârșitului lumii) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
apocalíps n., pl. urĭ (ngr. și vgr. apokálypsis, revelațiune, d. apo-kalýpto, revelez, descoper [!]. V. colibă, eŭcalipt). O carte simbolică și mistică a nouluĭ testament care cuprinde revelațiunile făcute sfîntuluĭ Ion Evanghelistu în insula Patmos. Carte tot de acest fel, în general apocrifă: apocalipsu apostoluluĭ Pavel. – Ca neol., e maĭ bine -psă, f., pl. e (ca și sintaxă, teză ș. a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)