APOLOGÉT, apologeți, s. m. Susținător fervent (și adesea exagerat) al meritelor cuiva sau a ceva. – Din germ. Apologet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APOLOGÉT s.m. Cel care laudă cu un zel excesiv o idee, un sistem etc. [< germ. Apologet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APOLOGÉT s. m. 1. cel care laudă cu un zel excesiv o persoană, o idee etc.; apologist. 2. autor de apologii (2). (< germ. Apologet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APOLOGÉT, apologeți, s. m. Apărător, adept al cuiva sau a ceva. – Germ. Apologet.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APOLOGÉT s. panegirist, (rar) apologist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
apologét s. m., pl. apologéți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
APOLOGÉT ~ți m. Persoană care apără în mod exagerat o idee, o învățătură, o politică, un sistem. /<germ. Apologet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink