Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: apologetic (adjectiv) , apologetică (substantiv feminin)   
APOLOGÉTICĂ f. Ramură a teologiei, care are ca obiect apărarea religiei creștine. [G.-D. apologeticii] /<fr. apologétique, lat. apologeticus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
APOLOGÉTICĂ s.f. 1. Ramură a teologiei care are ca scop justificarea religiei creștine și care se ocupă cu respingerea atacurilor îndreptate împotriva acestei religii. 2. Sistem preconceput, teorie etc. prin care se apără, se justifică sau se înfrumusețează în mod neîntemeiat o idee, un sistem etc. [Gen. -cii. / cf. fr. apologétique, it. apologetica].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APOLOGÉTICĂ s. f. 1. Sistem preconceput de apărare sau justificare neîntemeiată a unei idei, doctrine etc. 2. Parte principală a teologiei, care are ca scop justificarea religiei creștine. – Fr. apologétique.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
apologétică s. f., g.-d. art. apologéticii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
APOLOGÉTIC, -Ă, apologetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care conține o apologie, care ține de apologie. 2. S. f. Sistem (adesea neîntemeiat) de apărare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. 3. S. f. Parte a teologiei care are ca scop apărarea religiei creștine. – Din fr. apologétique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APOLOGÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de apologie; propriu apologiei. /<fr. apologétique, lat. apologeticus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
APOLOGÉTIC, -Ă adj. Care conține o apologie; de apologie. [Cf. fr. apologétique, lat. apologeticum, gr. apologetikos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APOLOGÉTIC, -Ă I. adj. care conține o apologie. II. s. f. 1. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creștinismului. 2. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc. (< fr. apologétique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APOLOGÉTIC, -Ă, apologetici, -e, adj. Care conține o apologie, care ține de apologie. – Fr. apologétique.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APOLOGÉTIC adj. (înv.) panegiric. (Un discurs ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
apologétic adj. m., pl. apologétici; f. sg. apologétică, pl. apologétice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
apologétic, -ă adj. (vgr. apologetikós). De apologie: discurs apologetic. S. f., pl. ĭ și e. Acea parte a teologiiĭ care apără creștinizmu de atacurĭ. Adv. În mod apologetic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)