APORÉTIC, -Ă, aporetici, -ce, adj. (Livr.) Care are aspectul unei aporii, de aporie. – Din fr. aporétique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APORÉTIC, -Ă adj. Cu caracter de aporie; nesigur. // S.m. și f. Adept al filozofiei scepticului Pyrrhon. [< fr. aporétique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APORÉTIC, -Ă I. adj. cu caracter de aporie. II. s.m. f. adept al filozofiei scepticului Pyrrhon. III. s. f. modalitate de filozofare care se rezumă la punerea problemelor, în termeni noi, fără a căuta răspunsuri. (< fr. aporétique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
aporétic adj. m., pl. aporétici; f. sg. aporétică, pl. aporétice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink