APOTEÓTIC, -Ă, apoteotici, -ce, adj. (Rar) De apoteoză, care constituie o apoteoză. [Pr.: -te-o-] – Apote[oză] + suf. -otic (după hipnoză – hipnotic).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APOTEÓTIC, -Ă adj. (Rar) De apoteoză, privitor la apoteoză. [Pron. -te-o-. / < apoteoză].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APOTEÓTIC, -Ă adj. care constituie o apoteoză; triumfal. (< apote/oză + -otic)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APOTEÓTIC, -Ă, apoteotici, -e, adj. (Rar) De apoteoză, privitor la apoteoză. [Pr.: -te-o-] – Din apote[oză] + suf. -otic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APOTEÓTIC adj. v. triumfal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
apoteótic adj. m. (sil. -te-o-), pl. apoteótici; f. sg. apoteótică, pl. apoteótice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink