APOZIȚIÚNE s.f. v. apoziție.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
apozițiúne f. (lat. apposítio, -ónis. V. com-, de-, ex-, pro- și su-pozițiune). Alăturarea a doŭă substantive, din care al doilea e epitetu celuĭ dintîĭ: Carol regele Românilor. – Și -íție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink