APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Livr.) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de eventualitatea apariției unui pericol). [Pr.: -si-u-] – Din fr. appréhension, lat. apprehensio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APREHENSIÚNE s.f. (rar) Teamă vagă, nelămurită. [Var. aprehensie s.f. / cf. fr. appréhension, lat. apprehensio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APREHENSIÚNE s. f. teamă vagă, nedeslușită, cauzată de presupunerea posibilității unui pericol. (< fr. appréhension, lat. apprehensio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Franțuzism) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de presupunerea posibilității unui pericol). – Fr. appréhension (lat. lit. apprehensio, -onis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APREHENSIÚNE s. v. frică, teamă, temere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aprehensiúne s. f. (sil. -pre-, -si-u-), g.-d. art. aprehensiúnii; pl. aprehensiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aprehensiúne f. (lat. apprehénsio, -ónis). Rar. Frică, teamă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink