APRETÚRĂ, apreturi, s. f. 1. Apretare; p. ext. totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil în vederea finisării lui. 2. (Concr.) Întreprindere, local, instalație în care se efectuează apretura (1). – Din germ. Appretur, fr. apprêture.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APRETÚRĂ s.f. Apretare; (p. ext.) operațiile de fierbere, de înălbire, de apretare etc. la care este supus un material textil. ♦ Local, instalație unde se face apretarea. [< germ. Appretur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APRETÚRĂ s. f. 1. operațiile de fierbere, înălbire, apretare etc. ale unui material textil. 2. secție, instalație unde se fac asemenea operații. (< germ. Appretur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APRETÚRĂ, apreturi, s. f. Apretare; p. ext. totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil. ♦ (Concr.) Local, instalație în care se efectuează aceste operații. – Germ. Appretur.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APRETÚRĂ s. v. apretare, scrobire, scrobit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
apretúră s. f. (sil. -pre-), g.-d. art. apretúrii; pl. apretúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
APRETÚRĂ ~i f. 1) v. A APRETA. 2) Totalitate a operațiilor la care este supus un material textil pentru a capăta aspectul dorit. 3) Secție dintr-o întreprindere textilă în care se execută apretarea. /<germ. Appretur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink