APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Din fr. approbateur, lat. approbator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
APROBATÓR, -OÁRE adj. Aprobativ. [Cf. fr. approbateur, lat. approbator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
APROBATÓR, -OÁRE adj. aprobativ. (< fr. approbateur, lat. approbator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Fr. approbateur (lat. lit. approbator).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
APROBATÓR adj. v. aprobativ.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Aprobator ≠ dezaprobator
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
aprobatór adj. m. (sil. -pro-), pl. aprobatóri; f. sg. și pl. aprobatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aprobatór, -oáre adj. (lat. approbátor). Care aprobă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink