arbítriu și arbítru, s.m. (înv.) hotărâre, judecată, voință; liber arbitr(i)u = libertatea voinței
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
arbítriŭ n. (lat. arbitrium). Judecată de arbitri. Liber arbitriŭ, libertatea de a face (de a comite, de a executa) orĭ nu după cum îțĭ cere mintea ta, după care eștĭ răspunzător de faptele tăle [1]. – Și arbítru (după fr.). V. determinizm.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink