ARCÁȘ, arcași, s. m. 1. Oștean înarmat cu arc; persoană care trage cu arcul; săgetător. 2. (La sg.; art.) Constelație din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; Săgetătorul. – Arc + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARCÁȘ, arcași, s. m. 1. (Înv.) Oștean înarmat cu arc. 2. (La sg.; art.) Constelație din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; săgetătorul. – Din arc + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARCÁȘ s. 1. săgetător, (înv. și pop.) săgetar, (înv.) săgetaș. (~ din armata lui Ștefan cel Mare.) 2. (ASTRON., n. pr.; art.) v. Săgetătorul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
arcáș s. m., pl. arcáși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
arcáș m. (d. arc). Vechĭ. Soldat armat cu arc. Azĭ. Buc. (În amintirea vechilor arcașĭ aĭ luĭ Ștefan cel Mare). Membru al uneĭ societățĭ de gimnastică și tragere la țintă, (june saŭ căciular în Trans.), care împlinește și rolu de pompier la țară. Constelațiunea săgetătoruluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ARCÁȘ ~i m. 1) arh. Ostaș înarmat cu arc. 2) Persoană care trage cu arcul. 3) la sing. art. pop. Constelație din emisfera astrală; Săgetătorul. ◊ Zodia ~ului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. /arc + suf. ~aș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink