Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: arcui (verb tranzitiv) , arcuire (substantiv feminin)   
ARCUÍRE, arcuiri, s. f. Faptul de a (se) arcui; încovoire elastică a unei piese lungi; (concr.) formă arcuită. – V. arcui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARCUÍRE, arcuiri, s. f. Faptul de a (se) arcui; încovoiere elastică a unei piese lungi; (concr.) formă arcuită, arc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARCUÍRE s. 1. v. încovoiere. 2. v. flexiune. 3. v. curbură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
arcuíre s. f., g.-d. art. arcuírii; pl. arcuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. ♦ Tranz. Fig. A bate; a pedepsi. – Arc + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ARCUÍ ~iésc tranz. A face să se arcuiască; a curba; a coroia; a încovoia; a cambra; a curba. /arc + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ARCUÍ mă ~iésc intranz. A căpăta formă de arc; a se curba; a se coroia; a se încovoia; a se cambra. /arc + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ARCUÍ, arcuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia. – Din arc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARCUÍ vb. 1. v. încovoia. 2. a se bolti. (Tavanul se ~ elegant.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
arcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arcuiésc, imperf. 3 sg. arcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. arcuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
arcuĭésc v. tr. Îndoĭ în formă de arc. V. refl. Rîu se arcuĭește, face coturĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)