ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc. [Pr.: -cu-i-] – Arcui + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect încovoiat în formă de arc. – Din arcui + suf. -(i)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
arcuitúră s. f., g.-d. art. arcuitúrii; pl. arcuitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink