AREÁL s. n. Aria specifică de răspândire a unei specii, a unei clase etc. de plante sau de animale. [Pr.: -re-al] – Din germ. Areal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AREÁL, -Ă adj. În afara realității; (spec.) care respinge apropierile simplificatoare prea directe între planul artistic și cel real. [Pron. -re-al. / cf. it. areale].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AREÁL s.n. Arie; (spec.) suprafață de răspândire a unei specii, a unui gen de plante sau de animale; // adj. referitor la arie, la suprafață; de arie. [Pron. -re-al. / cf. germ. Areal, it. areale].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AREÁL2, -Ă adj. în afara realității; ireal; care respinge apropierile prea directe între planul artistic și cel real. (< it. areale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AREÁL1 s. n. arie1 (2); teritoriu de răspândire a unei specii de plante sau de animale, a unui fenomen natural etc. (< germ. Areal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AREÁL s. (BIOL.) arie. (~ul unei specii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
areál adj. m., pl. areáli; f. sg. areálă, pl. areále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
areál s. n. (sil. -re-al)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
areál n., pl. e și urĭ (germ. areal, d. lat. arealis, de arie). Trans. Barb. Întindere, suprafață.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AREÁL ~e n. 1) Suprafață de răspândire a unei specii, a unui gen, a unei familii de plante sau de animale. 2) Zonă de răspândire a unui fenomen sau a unui fapt de limbă; arie (de răspândire). [Sil. -re-al] /<germ. Areal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink