AREOMÉTRU, areometre, s. n. Aparat care servește la determinarea densității unui lichid sau a concentrației unei soluții. [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréomètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AREOMÉTRU s.n. (Fiz.) Aparat pentru determinarea densității lichidelor. [Pron. -re-o-. / < fr. aréomètre, cf. gr. araios – subțire, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AREOMÉTRU s. n. instrument folosit în areometrie. (< fr. aréomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AREOMÉTRU, areometre, s. n. Instrument care servește la determinarea densității unui lichid sau a concentrației unei soluții. [Pr.: -re-o-] – Fr. aréomètre.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
areométru s. n. (sil. -re-o-, -tru), pl. areométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
areométru n., pl. e (vgr. araiós, rar, și métron, măsură). Fiz. Instrument de măsurat densitatea lichidelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AREOMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea densității unor lichide. /<fr. aréometre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink