AREOPÁG, areopaguri, s. n. Consiliu și tribunal suprem din Atena antică. ♦ Fig. (Livr.) Adunare de savanți, de artiști de mare valoare, de mare competență. [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréopage, lat. areopagus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AREOPÁG s.n. (La atenieni) Tribunal suprem care supraveghea exercitarea magistraturilor și judeca crimele grave. ♦ (Fig.) Reuniune de savanți; adunare de magistrați, de judecători. [Pron. -re-o-, pl. -guri. / < fr. aréopage, it. areopago < gr. Areiopagos < Areios – Ares, zeul grec al războiului, pagos – colină].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AREOPÁG s. n. 1. tribunal suprem în Atena antică. 2. (fig.) adunare de juriști, oameni de stat, de știință, de litere etc. reuniți pentru a examina o problemă foarte importantă. (< fr. aréopage, lat. areopagus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AREOPÁG, areopaguri, s. n. Consiliu și tribunal suprem al vechilor atenieni, care supravegheau exercitarea magistraturilor și judecau crimele grave. [Pr.: -re-o-] – Fr. aréopage (lat. lit. areopagus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
areopág s. n. (sil. -re-o-), pl. areopáguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
areopág n., pl. urĭ (lat. areópagus, d. vgr. areiópagos [d. Áres, Marte, și págos, deal]). Tribunalu vechiĭ Atene (așezat pe dealu luĭ Marte). Fig. Adunare de învățațĭ: areopagu științeĭ. – Vechĭ și ario- (după ngr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AREOPÁG ~uri n. 1) (în Atena antică) Organ suprem de judecată. 2) fig. Adunare de persoane eminente (savanți, scriitori, pictori etc.). [Sil. -re-o-] /<fr. aréopage, lat. areopagus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink