ARGÁT, -Ă, argați, -te s. m. și f. (Rar la f.) Servitor, slugă angajată(în trecut) pentru muncile agricole, creșterea vitelor sau pentru muncile din gospodăria stăpânului. – Din bg. argat, ngr. argátis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARGÁT, -Ă, argați, -te s. m. și f. Persoană angajată pentru muncile agricole pe o moșie sau într-o gospodărie de chiaburi. – Ngr. argatis (bg. argat).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARGÁT s. slugă, (înv. și reg.) curtean, (prin Transilv.) biriș, (înv.) celednic. (~ la o moșie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
argát (argáți), s. m. – Servitor, slugă, grăjdar, ajutor la câmp. – Mr., megl. argat. Ngr. ἀργάτης, deformare de la ὲργάτης „muncitor” (Roesler 564; Murnu 6; Sandfeld 18); cf. alb., sb. argat, tc. irgat, bg. argatin. – Der. argată, s. f. (servitoare); argățesc, adj.; argăți, vb. (a munci ca argat; a fi în slujba cuiva); argăție, s. f.; argățime, s. f. (mulțime de argați). Din rom. a trecut în rut. arhát (Miklosich, Wander., 10).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
argát s. m., pl. argáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
argát m. (ngr. argátis, d. vgr. ergátes. V. energie). Servitor rural în curte saŭ la cîmp. V. fecĭor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ARGÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care muncește la stăpân în schimbul unei plăți; slugă; rândaș; servitor. /<ngr. argátis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink