ARGÓN s. n. Gaz rar, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă și care servește la umplerea unor becuri electrice. – Din fr. argon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARGÓN n. Gaz nobil, incolor, fără miros, care se găsește în atmosferă și se folosește la umplerea becurilor și a tuburilor luminescente. /<fr. argon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ARGÓN s.n. (Chim.) Gaz nobil incolor și inodor, întrebuințat mai ales la umplerea becurilor și a tuburilor luminescente. [< fr. argon, cf. gr. argos – inactiv].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARGÓN s. n. gaz inert, incolor și inodor, folosit la umplerea becurilor și a tuburilor luminescente. (< fr. argon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ARGÓN s. n. Gaz nobil incolor și inodor, întrebuințat la umplerea becurilor electrice și a unor tuburi cu descărcare electrică folosite la reclamele luminoase. – Fr. argon (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
argón s. n.; simb. ar
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
argón n. (vgr. „nelucrător”). Chim. Un gaz simplu insipid, incolor și inodor care se află în proporțiune de o sutime în aer.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ARGÓN (‹ fr. {i}; {s} gr. argos „inactiv”), s. n. Element chimic (Ar; nr. at. 18, m. at. 39,948, p. t. -189 ºC, p. f. -185,7 ºC) din familia gazelor rare. Se găsește în atmosferă în proporție de 0,93 la sută în volume și se întrebuințează la umplerea becurilor electrice și a unor tuburi luminicente pentru reclame, la sudarea cu arc electric. A fost descoperit în 1894 de J.W.S. Rayleigh și W. Ramsay.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink