ARHEOGRAFÍE s. f. Disciplină istorică care se ocupă cu publicarea textelor și a manuscriselor antice. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARHEOGRAFÍE s.f. 1. (Liv.) Reprezentare prin desen, prin pictură sau prin sculptură a unor scene antice. 2. Disciplină istorică al cărei obiect este publicarea scrierilor antice. [< fr. archéographie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARHEOGRAFÍE s. f. 1. disciplină a istoriei care studiază textele și manuscrisele antice. 2. reprezentare a unor scene antice cu ajutorul artelor plastice. (< fr. archéographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
arheografíe s. f. (sil. -he-o-gra-), art. arheografía, g.-d. arheografíi, art. arheografíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink