ARHETÍPIC, -Ă, arhetipici, -ce, adj. Care constituie un arhetip; (rar) arhetipal. – Arhetip +suf. -ic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARHETÍPIC, -Ă adj. Referitor la arhetip; prototipic. ♦ Ideal, desăvârșit. [Cf. germ. archetypisch].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARHETÍPIC, -Ă adj. arhetipal. ◊ ideal, desăvârșit. (< germ. archetypisch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
arhetípic adj. → tipic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink