ÁRHON s. m. (Înv.) Titlu de politețe cu care se adresa cineva unui boier. [Var.: árhonda s. m.] – Din ngr. árhon, árhondas.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÁRHON s. m. (Înv.) Titlu de politețe cu care se adresa cineva unui boier. – Ngr. arhon.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
árhón s. m. – (Înv.) Boier. – Var. arhonda. Ngr. ἄρχων, gen. ἄρχοντας (Gáldi 154). Sec. XVIII. S-a aflat în concurență cu neol. arhonte, s. m., arhontat, s. n. (arhontat), din fr. Astăzi ieșit din uz, a fost titlu de politețe în epoca fanarioților, ca chir. – Der. arhonie, s. f. (noblețe); arhondar, s. m. (călugăr care răspundea de primirea călătorilor), din ngr. ἀρχοντάρης (sec. XVIII); arhondăreasă, s. f. (călugăriță care răspundea de primirea călătorilor); arhondaric, s. n. (salon destinat călătorilor, în mănăstiri), din ngr. ἀρχον-ταρίϰι; arhondărie, s. f. (salon de primire în mănăstiri); arhondologie, s. f. (heraldică), din ngr. ἀρχοντολογία; arhondologiu, s. n. (carte a boierilor).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
árhon s. m. voc. sg. (un titlu de boierie)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
árhon m. (ngr. árhon. V. arhont). Sec. 18-19. Cuvînt de politeță adresat boĭerilor (ca azĭ domnule saŭ cocoane): să trăĭeștĭ, arhon pitar! – Uzitat singur și árhonda (ngr. arhondas, voc. -nda, scris -nta): așa e, arhonda! V. boĭer.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink