ARHÓNTE, arhonți, s. m. Titlu dat magistraților care conduceau republica ateniană antică; persoană care avea acest titlu. – Din fr. archonte, lat. archon, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARHÓNTE s.m. (În Atena antică) Titlu dat înalților magistrați care conduceau republica; cel care purta acest titlu. [< fr. archonte. / cf. lat., gr. archon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARHÓNTE s. m. 1. (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii. 2. titlu dat unor mari ofițeri la curtea Constantinopolului. (< fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ARHÓNTE, arhonți, s. m. (În antichitate) Titlu acordat magistraților care conduceau republica ateniană. – Fr. archonte (lat. lit. archon, -ntis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
arhónte s. m., pl. arhónți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
arhónt m. (vgr. árhon, árhontos. V. arhon). Titlu dat primilor magistrațĭ în vechile republicĭ greceștĭ. – Și -ónte.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink