Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ARIMÁRE s. f. Acțiunea de a arima; arimaj. – V. arima.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARIMÁRE s.f. Acțiunea de a arima; arimaj. [< arima].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARIMÁRE s. f. Aranjarea și fixarea încărcăturii pe o navă sau pe un avion, ținând seama de condițiile de echilibrare. – După fr. arrimage.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARIMÁRE s. (AV.) arimaj.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
arimáre s. f., g.-d. art. arimării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ARIMÁ, arimez, vb. I. Tranz. A repartiza și a fixa încărcătura la bordul unei nave sau aeronave pentru a obține menținerea echilibrului normal al acestora. – Din fr. arrimer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ARIMÁ ~éz tranz. (încărcături pe bordul unei nave) A aranja și a fixa pentru a asigura un echilibru normal. /<fr. arrimer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ARIMÁ vb. I. tr. A aranja și fixa încărcătura unui vas sau a unui avion pentru menținerea unui centraj favorabil stabilității. [< fr. arrimer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARIMÁ vb. tr. a fixa încărcătura unei (aero)nave pentru menținerea unui centraj favorabil stabilității. (< fr. arrimer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
arimá vb., ind. prez. 3 sg. arimeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink