ARINÍȘ, arinișuri, s. n. Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Arin + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARINÍȘ1, arinișuri, s. n. (Reg.) Ariniște. [Var.: aniníș s. n.] – Din arin + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARINÍȘ2, arinișuri, s. n. (Înv. și reg.) Deșert, pustiu. – Din arină1 + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARINÍȘ s. ariniște. (Trecea printr-un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ARINÍȘ s. v. deșert, pustietate, pustiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ariníș s. n., pl. ariníșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ariníș n. V. aniniș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
aniníș n., pl. urĭ. Loc cu aninĭ, pădure de aninĭ. – Și ariniș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ARINIȘ, com. în jud. Maramureș, pe rîul Sălaj; 1.166 loc. (1991).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink