ARISTOTELÍSM s. n. Ceea ce este specific conceptiei filozofice a lui Aristotel. – Din fr. aristotélisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARISTOTELÍSM s.n. Concepția filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” (realități primordiale și independente) sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. [< fr. aristotélisme, cf. Aristotel – filozof grec din antichitate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARISTOTELÍSM s. n. concepție filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. (< fr. aristotélisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ARISTOTELÍSM s. v. peripatetism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aristotelísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aristotelízm n. Doctrina luĭ Aristotele.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink