Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: arnică (substantiv feminin) , arnici (substantiv neutru)   
ARNÍCI s. n. Bumbac răsucit într-un singur fir și vopsit în diferite culori, întrebuințat la cusutul înfloriturilor pe cămăși, pe ștergare etc. – Cf. scr. jarenica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÁRNICI n. Ață de bumbac răsucită, vopsită în diferite culori și folosită la brodat. /cf. sb. jarenica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ARNÍCI, (2) arniciuri, s. n. 1. Bumbac răsucit într-un singur fir și vopsit în diferite culori, întrebuințat la cusutul înfloriturilor pe cămăși, pe ștergare etc. 2. (La pl.) Diverse feluri de arnici (1).Comp. sb. jarenica.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
arnicí (arníciuri), s. n. – Pînză de bumbac colorată. Origine necunoscută. Pare o deformare populară de la urșinic „catifea”. Singura ipoteză diferită pe care o cunoaștem, a lui Scriban (din bg. jarenica) nu pare potrivită. Din rom. provine probabil bg. arnič (Capidan, Raporturile, 220) și mag. arninci (Candrea, Elemente, 406).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
arníci s. n., (soiuri) pl. arníciuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
arnícĭ n. (cp. cu sîrb. jarènica, lînă de mel). Ață de bumbac (în general roșie) care nu ĭese la spălat și care se întrebuințează la făcut ornamente și litere pe rufe.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARNÍCĂ, arnici, s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a | Permalink
ÁRNICĂ f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii și cu fructe negricioase achene, cu întrebuințări medicinale. /
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii și fructe negricioase (Arnica montana). – Lat. lit. arnica.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARNÍCĂ s. (BOT.; Arnica montana) podbal-de-munte, (reg.) carul-pădurilor, carul-zânelor, țâța-oii, (prin Transilv.) roit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
árnícă (-ci), s. f. – Plantă (Arnica montana). Nume științific, răspîndit de farmaciști. Sec. XIX.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
árnică s. f., g.-d. art. árnicii; pl. árnici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
árnică f., pl. ĭ (mlat. arnica, d. lat. ptármica, care vine d. vgr. ptarmiké, [plantă] care te face să strănuțĭ). O plantă din familia compuselor cu proprietățĭ stimulante, febrifuge, tonice și vulnerare (árnica montána). – Pop. podbeal de munte.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2021 DEX online (http://dexonline.ro)