ARNĂUȚÉL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARNĂUȚÉL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut2.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
arnăuțél s. m. (sil. -nă-u-), pl. arnăuțéi, art. arnăuțéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink