Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
AROGÁ, aróg, vb. I. Tranz. A-și atribui în mod abuziv o calitate, un drept. – Din fr. s'arroger, lat. arrogare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AROGÁ vb. I. tr. A-și atribui un drept, o calitate etc. cu de la sine putere. [P.i. aróg, conj. -ge. / < fr. arroger, cf. lat. arrogare – a reclama pentru sine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AROGÁ vb. refl. a-și atribui cu de la sine putere o calitate, un drept. (< fr. /s'/arroger, lat. arrogare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AROGÁ, aróg, vb. I. Tranz. A-și atribui cu de la sine putere o calitate, un drept. – Fr. s'arroger (lat. lit. arrogare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
arogá vb., ind. prez. 1 sg. aróg, 3 sg. și pl. arógă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A AROGÁ aróg tranz. (drepturi, calități) A-și atribui cu de la sine putere. /<fr. (s')arroger, lat. arrogare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
aróg, a v. tr. (lat. ár-rogo, -rogáre. V. rog. – Se conj. ca ab-rog). Îmĭ însușesc, apuc pe nedrept: șĭ-aŭ arogat puterĭ extreme.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)