ARSENIÚRĂ, arseniuri, s. f. Combinație a arsenicului cu un metal. [Pr.: -ni-u-] – Din fr. arséniure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARSENIÚRĂ s.f. Compus al arsenului cu un metal. [Pron. -ni-u-. / < fr. arséniure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARSENIÚRĂ s. f. compus al arsenului cu un metal. (< fr. arséniure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ARSENIÚRĂ, arseniuri, s. f. Combinație a arsenului cu un metal. [Pr.: -ni-u-] – Fr. arséniure.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
arseniúră s. f. (sil. -ni-u-), g.-d. art. arseniúrii; pl. arseniúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
arseniúră f., pl. ĭ. Chim. Aliaj de sulf.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ARSENIÚRĂ ~i f. Combinație a arseniului cu un metal. ~ de nichel. /<fr. arséniure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink