ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. Sistem format din două sau mai multe elemente tehnice îmbinate sau articulate. – Din fr. assemblage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASAMBLÁJ s.n. Asamblare, îmbinare. ♦ (Spec.) Sistem format din două sau mai multe piese îmbinate sau articulate. ♦ Fotogramă obținută prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale. [Cf. fr. assemblage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASAMBLÁJ s. n. asamblare. ◊ sistem format din două sau mai multe piese, elemente asamblate între ele. ◊ fotogramă prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale. (< fr. assemblage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASAMBLÁJ, asamblaje, s. n. 1. Sistem format din două sau mai multe obiecte îmbinate sau articulate. 2. Fotogramă obținută prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale. – Fr. assemblage.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASAMBLÁJ s. v. asamblare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Asamblaj ≠ demontaj
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
asambláj s. n., pl. asambláje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ASAMBLÁJ ~e n. Sistem format din două sau mai multe piese îmbinate sau articulate. /<fr. assemblage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink