Dex ascensiune

ASCENSIÚNE, ascensiuni, s. f. 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil. 2. Suire, urcare (pe un munte); înălțare în atmosferă (cu balonul etc.) 3. Fig. Dezvoltare, creștere, evoluție a cuiva (pe scară profesională, socială). [Pr.: -si-u-] – Din lat. ascensio, -onis, fr. ascension.

ASCENSIÚNE s.f. 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil. 2. Urcare, suire (pe un munte); înălțare (cu balonul). ♦ (Fig.) Creștere, dezvoltare. V. progres. ♦ Ridicare, promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale. [Pron. -si-u-. / cf. fr. ascension, lat. ascensio].

ASCENSIÚNE s. f. 1. mișcare de jos în sus a unui mobil. 2. urcare, suire (pe un munte); înălțare (cu balonul). 3. (fig.) creștere, dezvoltare. ◊ promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale. ◊ proces de cucerire a puterii de către o organizație politică. (< fr. ascension, lat. ascensio)

ASCENSIÚNE, ascensiuni, s. f. 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil. 2. Suire, urcare (pe un munte); înălțare în atmosferă (cu balonul etc.) ♦ Fig. Dezvoltare, creștere, ridicare. [Pr.: -si-u-] – Lat. lit. ascensio, -onis (fr. ascension).

ASCENSIÚNE s. înălțare, ridicare, suire, urcare. (Mișcare de ~ a aerului.)

ASCENSIÚNE s. v. avansare, înaintare, înălțare, promovare, ridicare.

Ascensiune ≠ cădere, coborâre, decadență, decădere, declin, regres

ascensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. ascensiúnii; pl. ascensiúni

ascensiúne f. (lat. ascénsio, -ónis). Suire, înălțare (pe un munte, cu balonu): a face ascensiunea unuĭ munte.

ASCENSIÚNE ~i f. 1) Mișcare de jos în sus (a unui corp); suire; urcare. 2) fig. Dezvoltare progresistă; mișcare spre progres. A fi în ~. [G.-D. ascensiunii; Sil. -si-u-] /<lat. ascensio, ~onis, fr. ascension