ASCENSÓR, ascensoare, s.n Cabină sau platformă cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane (în clădirile cu mai multe etaje); lift. – DIn fr. ascenseur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASCENSÓR s.n. Cabină sau platformă care transportă oameni și materiale în sus și în jos într-o clădire cu mai multe etaje, într-o mină etc.; lift. [< fr. ascenseur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASCENSÓR s. n. cabină, platformă care transportă pe verticală oameni și materiale într-o clădire cu etaje, într-o mină; lift. (< fr. ascenseur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASCENSÓR, ascensoare, s.n Cabină sau platformă antrenată de un motor prin intermediul unui cablu, cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane; lift. – Fr. ascenseur (lat. lit. ascensor).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASCENSÓR s. lift. (Bloc cu două ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ascensór s. n., pl. ascensoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ascensór n., pl. oare (lat. ascénsor, -óris, suitor; fr. ascenseur). Aparat pin [!] ajutoru căruĭa te suĭ saŭ te coborĭ într' o casa orĭ într' o mină fără să te foloseștĭ de scară. – Inventatoru ascensoruluĭ e George Hyde (din Statele Unite), care nu găsea chiriașĭ p. caturile superioare ale caseĭ luĭ, care avea opt caturĭ. V. hîrzob.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ASCENSÓR ~oáre n. Cabină sau platformă pentru transportul pe verticală a persoanelor sau a diferitelor greutăți (într-o clădire cu mai multe etaje); lift. /<fr. ascenseur, lat. ascensor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink