ASCUNZĂTOÁRE, ascunzători, s. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. – Ascunde + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASCUNZĂTOÁRE, ascunzători, s. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. – Din ascunz (prez. ind. al lui ascunde) + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASCUNZĂTOÁRE s. ascunziș, cotlon, (rar) ascunzătură, (pop.) tainiță, (Mold.) taină, (înv.) ascuns, ascunsoare. (Și-a găsit cu greu o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ascunzătoáre s. f., g.-d. art. ascunzătórii; pl. ascunzătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ascunzătoare f., pl. orĭ. Loc de ascuns (de stat ascuns): a te răpezi [!] din ascunzătoare. – Vechĭ ascunsoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ASCUNZĂTOÁRE ~óri f. Loc în care se ascunde cineva sau ceva. A ieși din ~. /ascunz (a ascunde) + suf. ~ătoare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink