ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană specializată în ascuțițul uneltelor tăioase. – Ascuți + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASCUȚITÓR, ascuțitori, s. m. Persoană care se ocupă cu ascuțițul uneltelor tăioase. – Din ascuți + suf. -(i)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASCUȚITÓR s. v. tocilar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ascuțitór (persoană) s. m., pl. ascuțitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ascuțitór m. Care ascute (cuțitele). S. f. -oáre, pl. orĭ. Cute, tocilă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ASCUȚITÓR ~i m. Persoană care ascute obiecte tăioase; tocilar. /a ascuți + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink