ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile de bază ale Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau populației ei, privitor la Asia sau la populația ei. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASIÁTIC, -Ă adj., s. m. f. 1. (locuitor) din Asia; asiat. 2. excesiv, somptuos, ca în vechile monarhii din Orient. (< fr. asiatique, lat. asiaticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Asiei sau populației ei, privitor la Asia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile de bază ale Asiei. [Pr.: -si-a-] – Fr. asiatique (lat. lit. asiaticus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
asiátic (asiátică), adj. – Din Asia. – Var. (înv.) asiaticesc, asi(e)an. Din Asia. Cu forma înv. apare din sec. XVI; cealaltă formă modernă, din lat. asiaticus.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
asiátic s. m., adj. m. (sil. -si-a- ), pl. asiátici; f. sg. asiátică, g.-d. art. asiáticei, pl. asiátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ASIÁTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care aparține Asiei sau populației ei; din Asia. Popoare ~ce. [Sil. -si-a-] /<fr. asiatique, lat. asiaticus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ASIÁTIC2 ~că (~ci, ~ce) Persoană care face parte din populația de bază a Asiei sau este originară din Asia. [Sil. -si-a-] /<fr. asiatique, lat. asiaticus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AUSTRO-ASIATICĂ adj. Limbi austro-asiatice = familie de limbi vorbite în India. Are patru (cinci) ramuri: munda, monkhmer, mallaca, nicobareza (și miao-yao).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink