Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: asigna (verb tranzitiv) , asignare (substantiv feminin)   
ASIGNÁRE s. f. (Rad.) Repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații. – După fr. asignation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASIGNÁRE s. f. repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații. (după fr. assignation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
asignáre s. f., pl. asignări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ASIGNÁ ~éz tranz. (sume de bani, bunuri materiale) A destina unui scop anumit; a aloca; a afecta. /<fr. assigner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
asigná vb., ind. prez. 1 sg. asignéz, 3 sg. și pl. asigneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
asignațiúne f. (lat. assignátio, -ónis). Citațiune în judecată. Afectarea unuĭ fond la plata uneĭ datoriĭ. Mandat p. indicarea uneĭ sume. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
asignéz v. tr. (lat. assignare. V. semn). Fixez, hotărăsc: a asigna ziŭa. Chem în judecată. Afectez fondurĭ la plată.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)