Dex asimilare

ASIMILÁRE, asimilări, s. f. Acțiunea de a (se) asimila și rezultatul ei. – V. asimila.

ASIMILÁRE s.f. Acțiunea de a asimila; asimilație. ◊ (Fon.) Asimilare regresivă = fenomen în care elementul asimilator se găsește după elementul asimilat. [< asimila].

ASIMILÁRE s. f. 1. acțiunea de a asimila. 2. fenomen fonetic, transformarea unui sunet sub influența altuia aflat în apropiere, în sensul dobândirii unei caracteristici asemănătoare; asimilație. ♦ ~ progresivă = asimilare realizată din sunetul anterior; ~ regresivă = asimilare realizată din sunetul posterior. (< asimila)

ASIMILÁRE, asimilări, s. f. Acțiunea de a asimila și rezultatul ei.

ASIMILÁRE s. 1. asimilație, însușire, învățare. (~ unor cunoștințe temeinice.) 2. (FON.) asimilație. (~ vocalică.)

Asimilare ≠ dezasimilare

asimiláre s. f., g.-d. art. asimilării; pl asimilări

ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. A transforma în propria substanță materiile nutritive introduse în organism. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.) 3. Tranz. a considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. – Din fr. assimiler, lat. assimilare.

A ASIMILÁ ~éz tranz. 1) (substanțe nutritive) A transforma în materie proprie. 2) (cunoștințe) A dobândi prin învățătură; a însuși. 3) (produse, tehnologii noi etc.) A introduce în procesul de fabricație. 5) A face să se asimileze. /<fr. assimiler, lat. assimilare

A SE ASIMILÁ mă ~éz intranz. 1) (despre grupuri naționale sau sociale) A se integra în alt grup național sau social, pierzând trăsăturile proprii. 2) (despre sunet) A deveni asemănător cu altul, modificându-și proprietățile fonetice. /<fr. assimiler, lat. assimilare

ASIMILÁ vb. I. 1. A transforma în propria sa substanță materiile hrănitoare absorbite de organism. 2. A face asemănător, a se prezenta ca asemănător. ♦ A face asemănător cu sine (o naționalitate, un popor) prin ștergerea trăsăturilor caracteristice (limbă, obiceiuri etc.). 3. A dobândi, a învăța, a-și însuși (idei, cunoștințe etc.). 4. (Fon.) A transforma un sunet prin influența unui alt sunet din apropiere. [< fr. assimiler, cf. it., lat. assimilare < lat. ad – la, similis – asemănător].

ASIMILÁ vb. I. tr. 1. a transforma în substanță proprie materiile nutritive absorbite de organism. 2. a face asemănător. 3. a considera egal, similar cu altă persoană. 4. a-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. a introduce în procesele de fabricație produse sau materiale noi, o tehnologie nouă etc. II. tr., refl. 1. a integra, a face să se integreze în alt grup social sau național. 2. (fon.) a (se) transforma sub influența unui alt sunet din apropiere. (< fr. assimiler, lat. assimilare)

ASIMILÁ, asimilez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în propria sa substanță materiile nutritive introduse în organism. 2. (Subiectul și complementul indică un grup social sau național) A face asemănător cu sine prin ștergerea trăsăturilor caracteristice (limbă, obiceiuri etc.); a absorbi. 3. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 4. A considera egal, asemănător cu altă persoană. 5. (Fon.) A transforma un sunet sub influența altui sunet aflat în apropiere. – Fr. assimiler (lat. lit. assimilare).

ASIMILÁ vb. a dobândi, a-și însuși, a învăța. (A ~ noi cunoștințe.)

asimilá vb., ind. prez. 1 sg. asimiléz, 3 sg. și pl. asimileáză

asimilațiúne f. (lat. assimilátio, -ónis. V. asămănăcĭune). Acțiunea de a asimila. – Și -áție și -áre.

asimiléz v. tr. (lat. assímilo, -áre, d. assimilis, asemenea). Fac asemenea, egalez, identific. Compar, asemăn. Prefac alimentele în propria substanță a ființeĭ. Fig. Desnaționalizez.

ASIMILÁRE (‹ asimila) s. f. 1. Acțiunea de a asimila. 2. Introducere în fabricație a unor produse diferite de cele fabricate anterior. 3. Modificarea de către o colectivitate a persoanelor, instituțiilor, elementelor culturale, etc. care vin din afară sau care nu-i aparțin și integrarea lor în propria ei civilizație, în așa fel, încît să nu le simtă ca străine. ♦ Inter- și întrepătrundere prin acceptarea, integrarea și atenuarea diferențelor specifice rasiale, a caracterelor morfo-funcționale, somatopsihice etc. 4. (LINGV.) Fenomen fonetic care constă în modifficarea unui sunet sub influența altuia din apropiere în așa fel încît sunetul nou devine asemănător sau identic cu cel care a provocat transformarea; asimilație (4). 5. (PSIH.) Proces prin care un stimul nou este integrat într-un set de stimuli cunoscuți anterior; (în psihologia socială) proces de interiorizare prin care persoane sau grupuri încorporează, în propria conduită, experiențe, atitudini și sentimente noi. 6. (GEOL.) A. magmatică = proces prin care magma încorporează roci din pereții rezervorului magmatic, producîndu-se o contaminare chimică, fapt ce conduce la apariția unor roci cu alcătuire mineralogică particulară.