ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. 1. Care aparține unei asociații (4), privitor la o asociație; (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (4). 2. (Despre unele operații matematice) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASOCIATÍV, -Ă adj. 1. Relativ la asociație (3) [în DN]. 2. (Mat.; despre o operație) Care, repetată și aplicată unui șir de factori, conduce la același rezultat, independent de cum sunt grupați acești factori. [< fr. associatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASOCIATÍV, -Ă adj. 1. relativ la asociație (3); (despre memorie) evocator de imagini prin asociație (3). 2. (mat.; despre o operație) care, repetată și aplicată unui șir de factori, conduce la același rezultat. (< fr. associatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. Relativ la asociație (2); (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (2). [Pr.: -ci-a-] – Fr. associatif.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
Asociativ ≠ disociativ
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
asociatív adj. m. (sil. -ci-a-), pl. asociatívi; f. sg. asociatívă, pl. asociatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ASOCIATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de asociație; propriu asociațiilor. 2) (despre memorie) Care evocă imagini prin asociație. 3) (despre operații matematice) Care duce la același rezultat, independent de ordinea termenilor (factorilor). /<fr. associatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink