Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: asocia (verb tranzitiv) , asociere (substantiv feminin)   
ASOCIÉRE, asocieri, s. f. Acțiunea de a (se) asocia și rezultatul ei. [Pr.: -ci-e-] – V. asocia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASOCIÉRE s.f. Acțiunea de a se asocia și rezultatul ei. [< asocia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASOCIÉRE, asocieri, s. f. Acțiunea de a (se) asocia și rezultatul ei. [Pr.: -ci-e-]
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASOCIÉRE s. asociație, întovărășire, tovărășie, (înv. și reg.) sâmbră, soție, (reg.) ortăcie, simbrie, soțiire. (O ~ durabilă între ei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Asociere ≠ disociere
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
asociére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. asociérii; pl. asociéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alții, la o acțiune, la o inițiativă etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ASOCIÁ ~éz tranz. 1) (idei, imagini, reprezentări) A uni în baza unei asociații. 2) A face să se asocieze. [Sil. -ci-a] /<fr. associer, lat. associare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ASOCIÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) 1) A deveni asociat; a se face membru al unei asociați. 2) A acționa alături de altcineva (la realizarea unui lucru; a unei acțiuni); a lua parte; a participa. [Sil. -ci-a] /<fr. associer, lat. associare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ASOCIÁ vb. I. refl. 1. A se întovărăși, a se uni (într-un anumit scop). 2. A se alătura (unei acțiuni, unei idei etc.); a urma. 3. A se lega, a se înlănțui (pe bază de asociații). [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. associer, it., lat. associare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASOCIÁ vb. I. tr. a pune laolaltă, împreună. II. refl. 1. a se întovărăși, a se uni (într-un anumit scop). 2. a se alătura. 3. a se lega (pe bază de asociații). (< fr. associer, lat. associare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASOCIÁ, asociez, vb. I. Refl. A se întovărăși, a se grupa în vederea unui scop comun. ♦ Refl. și tranz. A (se) alătura unei acțiuni, unei idei etc. [Pr.: -ci-a] – Fr. associer (lat. lit. associare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASOCIÁ vb. 1. a se grupa, a se însoți, a se întovărăși, a se uni, (înv. și pop.) a se prinde, (reg.) a se ortăci, (Mold. și Transilv.) a se însâmbra, (prin Transilv.) a se soți, (înv.) a intra. (Vino să te ~ cu mine.) 2. a (se) înlănțui, a (se) lega. (Idei care se ~ între ele.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) asocia ≠ a (se) disocia
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
asociá (asociéz, asociát), vb. – A se uni, a se grupa cu cineva. Fr. associer.Der. (din fr.) asociați(un)e, s. f.; asociaționism, s. n.; disocia, vb.; coasociat, s. m.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
asociá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. asociéz, 3 sg. și pl. asociáză, 1 pl. asociém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. asociéze; ger. asociínd (sil. -ci-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
asociéz v. tr. (lat. associare, d. socius, soț). Fac asociat, coleg, tovarăș. Unesc, pun la un loc. Fig. Leg: asociez ideile. V. refl. Intru în societate, formez o asociațiune, mă întovărășesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)