ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit. – Din fr. assolement.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASOLAMÉNT s.n. (Agr.) Tehnică de cultivare a pământului constând în împărțirea unui teren cultivabil în parcele, pe care se cultivă un anumit grup de plante. [Pl. -te. / < fr. assolement].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASOLAMÉNT s. n. alternare periodică a culturilor agricole de pe o anumită suprafață de teren. (< fr. assolement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării (prin rotație) a fiecărei plante pe un lot anumit. – După fr. assolement.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
asolamént s. n., pl. asolaménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
asolamént n., pl. e (fr. assolement). Agr. Succesiune metodică (rotațiune) de semănăturĭ ca să nu slăbească pămîntu și să producă cît maĭ mult.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ASOLAMÉNT ~e n. Succesiune a culturilor pe același teren (însoțită de lucrări corespunzătoare), cu scopul de a păstra fertilitatea solului. ~ de nutreț. /<fr. assolement
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink