ASPÍC, aspicuri, s. n. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne, folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). – Din fr. aspic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASPÍC n. Produs alimentar preparat din carne, oase și cartilaje, fierte timp îndelungat în zeamă, care, după răcire, se încheagă, devenind gelatinos. Mușchi în ~. /<fr. aspic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ASPÍC s.n. Substanță gelatinoasă pregătită din zeamă de carne și de oase, folosită pentru prepararea unor mâncăruri; gelatină, piftie. [Pl. -curi. / < fr. aspic].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASPÍC s. n. substanță gelatinoasă din zeamă de carne și oase, pentru prepararea unor mâncăruri. (< fr. aspic)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASPÍC1 s. m. (Reg.) Levănțică.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASPÍC2 s. n. Substanță gelatinoasă obținută din suc de oase și de carne și folosită la unele mâncăruri (ca garnitură). – Fr. aspic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASPÍC s. gelatină. (Curcan în ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ASPÍC s. v. levănțică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aspíc (aspícuri), s. n. – Garnitură de gelatină, pentru răcituri sau alte mîncăruri. Fr. aspic (Lacea, Dacor., V, 395).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
aspíc (-ce), s. n. – Levănțică (Lavandula spica). Fr. aspic. Tiktin și DAR îl derivă direct din germ. Spik; care, ca și fr., este numele științifico-comercial al acestei plante, lat. spica.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
aspíc s. n., pl. aspícuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aspíc n. (fr. aspic). Răciturĭ din zeamă de carne saŭ pește care se pun pe lîngă mezelurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink