Dex aspirant

ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (în trecut) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant.

ASPIRÁNT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană care tinde, care năzuiește la ceva. ♦ Persoană care studia pentru a obține titlul de „candidat în științe”. ♦ Primul grad de ofițer în marina militară. ♦ (În unele țări) Tânăr ambarcat supranumerar pe o navă civilă în vederea efectuării practicii pentru obținerea gradului de ofițer stagiar; elev-ofițer. 2. Arbore de cea mai bună calitate, selecționat dintre candidații (2) unui arboret. [Cf. fr. aspirant, it. aspirante, rus. aspirant].

ASPIRÁNT, -Ă s. m. f. 1. cel care tinde, năzuiește la ceva. ◊ doctorand. ◊ (în unele țări) primul grad de ofițer în marina militară; tânăr ambarcat supranumerar pe o navă civilă în vederea efectuării practicii pentru obținerea gradului de ofițer stagiar. 2. arbore de cea mai bună calitate, selecționat dintre candidații (2) unui arboret. (< fr., rus. aspirant)

ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Persoană care, după trecerea examenului de stat, se pregătește pentru titlul superior de „candidat în științe”. – Fr. aspirant (rus. aspirant).

aspiránt s. m., pl. aspiránți

aspiránt, -ă adj. (lat. áspirans, -ántis, fr. aspirant). Care aspiră, care trage aer saŭ un lichid (V. pompă). S. m. și f. Care aspiră la o funcțiune: aspirant de ofițer, aspirantă la telegraf.

ASPIRÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care aspiră la ceva. /<fr. aspirant