ASPIRANTÚRĂ s. f. (în trecut) Sistem de pregătire postuniversitară și academică a viitorilor candidați în științe. – Din rus. aspirantura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASPIRANTÚRĂ s.f. (În trecut) Formă de studiu care era organizată pe lângă instituțiile de învățământ superior pentru pregătirea specialiștilor și cercetătorilor, absolvenți ai facultăților și institutelor, în vederea obținerii titlului de „candidat în științe”. [< rus. aspirantura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASPIRANTÚRĂ s. f. (în trecut) formă de studiu organizată pe lângă instituțiile de învățământ superior și institutele de cercetare științifică pentru pregătirea în vederea obținerii titlului de „candidat în științe”. (< rus. aspirantura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASPIRANTÚRĂ s. f. Formă de studiu organizată pe lângă universități și institute de cercetări științifice, pentru pregătirea persoanelor care au trecut examenul de stat, în vederea obținerii titlului superior de „candidat în științe”. – Rus. aspirantura.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
aspirantúră s. f., g.-d. art. aspirantúrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink