ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om.) care este bolnav de astenie. – Din fr. asthénique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASTÉNIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de astenie. [< fr. asthénique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASTÉNIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de astenie. (< fr. asthénique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -e, adj. De astenie; (despre oameni, adesea substantivat) lipsit de puteri; slab. – Fr. asthénique.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASTÉNIC adj. (MED.) (înv. și reg.) slăbicios. (Stare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Astenic ≠ stenic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
asténic adj. m., s. m., pl. asténici; f. sg. asténică, pl. asténice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ASTÉNIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de astenie; propriu asteniei. /<fr. asthénique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ASTÉNIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care suferă de astenie. /<fr. asthénique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink