ASTROLÁB, astrolabi, s. m. 1. Instrument folosit pentru măsurarea poziției aștrilor și a înălțimii lor deasupra orizontului. 2. Vechi instrument pentru măsurarea unghiurilor. – Din fr. astrolabe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASTROLÁB s.n. Instrument pentru măsurarea poziției aștrilor și a înălțimii lor deasupra orizontului. [Pl. -be, -buri. / < fr. astrolabe, cf. it. astrolabio < gr. astron – astru, lambanein – a lua].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASTROLÁB s. n. 1. vechi instrument pentru măsurarea unghiurilor. 2. instrument pentru măsurarea înălțimii aștrilor deasupra orizontului. (< fr. astrolabe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASTROLÁB, astrolabi, s. m. 1. Instrument folosit pentru măsurarea poziției aștrilor și a înălțimii lor deasupra orizontului. 2. Vechi aparat de măsurat unghiuri. – Fr. astrolabe.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
astroláb (-be), s. n. – Instrument pentru măsurarea poziției aștrilor. Gr. ἀστρολάβος (sec. XVII, cf. Gáldi 155) și mod. din fr. astrolabe.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
astroláb (instrument) s.m., pl. astrolábi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
astroláb n., pl. e (vgr. astrolábon [órganon, organ], d. ástron, stea, și lambáno, ĭaŭ). Astr. Instrument cu care se măsura odată înălțimea stelelor deasupra orizontuluĭ. Planisfer al ceruluĭ saŭ al pămîntuluĭ. – La Cant. astrolav (după ngr.). V. cínie, teodolit.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink