ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -ce, adj. Care aparține astrologiei, privitor la astrologie, de astrologie. – Din fr. astrologique, lat. astrologicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASTROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la astrologie. ◊ Literatură astrologică = literatură cu caracter divinatoriu, întemeiată pe credința în influența aștrilor asupra destinului. [Cf. fr. astrologique, lat. astrologicus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASTROLÓGIC, -Ă adj. referitor la astrologie. ♦ literatură ~ă = literatură cu caracter divinatoriu, întemeiată pe credința în influența aștrilor asupra destinului. (< fr. astrologique, lat. astrologicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASTROLÓGIC, -Ă, astrologici, -e, adj. De astrologie. – Fr. astrologique (lat. lit. astrologicus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASTROLÓGIC adj. (înv.) astrologhicesc. (Studii ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
astrológic adj. → logic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
astrológic, -ă adj. (vgr. astrologikós. De astrologie. Adv. Pin [!] astrologie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ASTROLÓGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de astrologie; propriu astrologiei. Carte ~că. /<fr. astrologique, lat. astrologicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink