ASTROMETRÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu stabilirea poziției stelelor, cu determinarea coordonatelor geografice etc. – Din fr. astrométrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASTROMETRÍE f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu stabilirea poziției și a coordonatelor geografice ale aștrilor, precum și cu determinarea timpului pe cale astronomică. /<fr. astrométrie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ASTROMETRÍE s.f. Tehnica determinării locului de observație raportat la diferiți aștri de pe bolta cerească. [Gen. -iei. / < fr. astrométrie, cf. gr. astron – astru, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASTROMETRÍE s. f. ramură a astronomiei, tehnica determinării poziției aștrilor pe bolta cerească, a coordonatelor geografice ale locului, a orei exacte etc. (< fr. astrométrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASTROMETRÍE s. f. Tehnica determinării locului de observație raportat la sfera cerească sau la diferiți aștri principali de pe bolta cerească. – Fr. astrométrie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
astrometríe s. f. (sil. -tri-), art. astrometría, g.-d. art. astrometríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink