ATENÉE s. f. pl. (ant.) serbări în cinstea zeiței Atena, în fiecare an. (< fr. athénées)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ATENÉU, atenee, s. n. Numele unei clădiri publice în care au loc manifestații cultural-artistice. – Din fr. athénée, lat. Athenaeum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ATENÉU ~e n. Clădire publică, în care au loc diferite manifestații cultural-artistice. /<fr. athénee
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ATENÉU s.n. 1. Sanctuar al zeiței Atena. 2. Clădire publică în care au loc manifestații cultural-artistice. [Pl. -ee, -euri. / < fr. athéné, cf. lat. athenaeum, gr. Athenaion – templul zeiței Atena].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ATENÉU s. n. 1. (la vechii greci) sanctuar al zeiței Atena. 2. instituție specializată în activități cultural-științifice. (< fr. athénée, lat. athenaeum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ATENÉU, atenee, s. n. Numele unei clădiri publice în care au loc manifestații cultural-artistice. ◊ (Ieșit din uz) Ateneu popular = cămin cultural. – Fr. Athénée (lat. lit. Athenaeum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
atenéu (atenée), s. n. – Clădire publică în care au loc manifestații cultural-artistice. Fr. athénée. – Der. ateneist, s. m. (membru al Ateneului din București), cuvînt puțin folosit actualmente.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
atenéu s. n., pl. atenée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
atenéŭ n., pl. e (vgr. Athénaion, templu Minerveĭ, numită de Grecĭ Atena). Local p. conferențe [!] și alte dezvoltărĭ ale științeĭ și arteĭ. Asociațiune p. a ținea conferențe de știință și artă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ATENEU, revistă social-culturală județeană. Apare din 1964, lunar, la Bacău.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
ATENEUL ROMÂN 1. Edificiu cultural în București. Construit în stil eclectic, între 1886 și 1888, după planurile arhitectului A. Galleron, prin stăruința lui Constantin Esarcu. Cuprinde două săli de concerte și săli de expoziții. Sediul filarmonicii „George Enescu”. 2. Societate științifică, literară și artistică, fondată la București, în 1865; președinte: C. Esarcu. Vastă activitate culturală (conferințe, expoziții, concerte), prin care a întemeiat, în România, tradiția universităților populare. 3. Publicație culturală editată de A. (1). A apărut la București, lunar, cu întreruperi, între 1866 și 1895.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink